e ciudat că atunci când simt fericire
nu pot s-o scriu
cred că mi-e frică
să nu o împrăştii
şi aşa e prea puţină...
dacă ar fi s-o pun în cuvinte
mi-ar mai rămâne prea puţină de simţit.
dar când am sufletul plin de lacrimi
pot să spun atâtea cuvinte
aş umple un ocean
şi tot mi-ar mai rămâne tristeţe de simţit
cum vine asta?
care e treaba cu tristeţea asta ?
dar cu fericirea?
nu m-au învăţat la şcoală nimci despre asta
mama şi tata nu s-au gţndit niciodată să-mi explice ce şi cum
mi-a rămas doar să le simt ?
şi mereu să învăţ câte-ceva?
în ritmul ăsta o să ajung să ştiu destule până mor?

azi a fost toamnă
mai frig ca niciodată
pentru că azi
pentru prima oară
te-ai întors cu spatele
şi ai plecat
la fel şi eu
amândoi cu inimile depărtate
şi n-am făcut cinci paşi
ne-am întors
şi ne-am uitat unul după celălalt
şi-am pornit unul spre celălalt
că tot trebuia să contruim poduri
nu pereţi între noi
ţi-am sărutat buzele reci
ce-i drept şi eu le aveam îngheţate
şi ţi-am spus doar că te iubesc
ştiam că ţi-e frig
şi vroiam să fiu o egoistă
dar pentru prima dată
am simţit că
toată carnea mi se cutremură
şi sufletul îmi varsă lacrimi
şi te-am lăsat să pleci
şi te-am privit depărtându-te
şi-am plâns să ştii...
dar mai apoi
mi-au tresărit gândurile
şi apoi numaiştiu.
e un fel de nu-ştiu-ce.

de asta vroiam eu să fug
de faptul că'mi aluneci prea repede
prin vene
şi le dezgheţi
şi-apoi ce-o să faci ?
căci mi-au spus şi luna şi stelele
să te las
să îmi înoţi prin sânge
dar nu mi-au spus
dacă eşti toxic.
prefer să cred că nu
că nu ştiu dacă aş putea
să mai suport iarăşi
aceleaşi nopţi urlând
aceleaşi eu de care nu sunt mândră.
acum te las să-ţi afunzi visele
în capul meu
ca să mă lupt eu să ţi le indeplinesc
şi toate grijile tale
şi durerile
toate mi le dai mie
căci ţi le simt pe toate
să nu cumva să pleci
să-mi laşi venele să îngheţe iar...

astăzi pentru prima oară
m-am gândit ce dracu să fac cu tot ce simt
cu toate bătăile de inimă
care sunt ale tale
şi cu toate respiraţiile pe care mi le tai când
te văd
când mă priveşti
şi răscoleşti
cele mai liniştite valuri
şi pielea mea e o mare
în care uneori ţi se afundă privirea
în ziua în care
am cusut cu un şir de lacrimi
aripi
care s-au pierdut când a adiat vântul ochilor tăi
şi au plutit pe marea mea
pe pielea mea.
dragule, te rog să nu
te duci acolo unde eapă mare
să nu mă laşi să te omor
căci aş putea s-o fac
jur,
dar m-ar durea
şi marea ar omorî pe oricine s-ar apropia
şi în final
m-ar omorî pe mine
astăzi,
am afundat cerul cu gândurile mele
şi gândurile mele le-am afundat în cer
şi erau nori
mari
şi mici
şi acopereau soarele
şi-atunci ochii mei plângeau
plângeau aa de tare
şi-am înecat micile lacrimi
în sticla aia de vin
şi-am plâns cu iarba
şi vântul
mi s-a alăturat
numai tu
erai departe...
mi-am băut şi azi minţile...
tu ştii
că numai sunt eu ?
îţi este dor de mine ?

mi'au înnebunit ochii
nu se mai opresc din plâns
mâinile mi se întind
spre tine
ştii cât doare?
mă doare când respir
căci nu sunt obişnuită cu oxigenul
căci te respiram pe tine.
erai umerii mei
pe care am pus
prea multă greutate
şi ai cedat
nu mi te mai scalzi
prin venele calzi...
nu'ţi mai alerg prin ochi
nu mă mai rătăcesc prin gândurile tale.
nu mai adunăm stele împreună
"uite, asta e a ta iubito,
străluceşte mai tare"
li mi'o puneai în păr
pe altele mi le aşezai în palme
şi eu le strângeam acolo
să nu le scap...
le'am scăpat...
pe ele
la fel ca pe tine...
nu îmi mai prinzi
răsărituri cu ochii
şi nu mi le mai dai privindu'mă...
şi când ploua îmi adunai fiecare picătură
"ele vor fi flori
şi ţi l voi aşeza în păr..."
apoi mă sărutai cu norii...
şi'ţi simţeam pielea clocotind.
şi mă privea aşa
mult mult timp...
acum ai plecat...
cine'mi mai culege razele?
şi ploaia?
si răsăriturile?
cine?

ce s'a întâmplat iubitule?
cum m'ai lăsat să plec?
cum mi'ai pustiit iar inima...
iarăşi Doamne...
mi'e dor de mine
idiotule,
ce mă fac eu acum?
simt atâta disperare în mine
atâta durere
că'mi vine să urlu
să fug
să vin la tine.
Doamne, ştii cât dor?
şi nu pot să'l opresc.
o clipă
atât.
în care mi'am amintit de tine.
a fost deajuns.
pleacă odată.
că tare m'am săturat
de dorul ăsta
şi de durerea asta
blestemat să fie momentul
în care'am pus inima în viaţa ta.
şi tu piciorul.
că tu n'ai intrat cu inima, ai intrat cu picioarele.
gata, lasă'mă,
lasă'mă dracu singură
cu vodka mea
de care nu am bani
dar o beau.
cumva trebuie să'mi spăl
şi să'mi vindec
rănile astea nenorocite
din inimă!

am obosit
.
gata.
te rog.
lasă'mă şi pe mine să mă ridic.
să mă scutur.
să adun iarăşi răsărituri
fără să mă gândesc la tine.
lasă'mă să închid luna în palmele mele
fără să fi şi tu în ele.
lasă'mă să cobor din mâinile tale
s'au răcit!
sunt reci.
moarte.
simt fiorii morţii în ceafă.
prin vene mi se scaldă moartea.
nu.
nu iar.
te rog.
venele mele...
iubitule,
ce fac eu cu ele ?
cumsă le las pline de moarte ?
cum?
vrei să mă umple şi pe mine?
să'mi umple carnea de fiori ai morţii ?
asta vrei tu ?
să'mi îngheţe pielea
pe care demult o atingeai tu ?
bine...
dacă asta vrei atunci aşa va fi.
dar să nu plângi.
te implor...
căci fiecare lacrimă a ta
va fi încă o moarte.