e ciudat că atunci când simt fericire
nu pot s-o scriu
cred că mi-e frică
să nu o împrăştii
şi aşa e prea puţină...
dacă ar fi s-o pun în cuvinte
mi-ar mai rămâne prea puţină de simţit.
dar când am sufletul plin de lacrimi
pot să spun atâtea cuvinte
aş umple un ocean
şi tot mi-ar mai rămâne tristeţe de simţit
cum vine asta?
care e treaba cu tristeţea asta ?
dar cu fericirea?
nu m-au învăţat la şcoală nimci despre asta
mama şi tata nu s-au gţndit niciodată să-mi explice ce şi cum
mi-a rămas doar să le simt ?
şi mereu să învăţ câte-ceva?
în ritmul ăsta o să ajung să ştiu destule până mor?