azi a fost toamnă
mai frig ca niciodată
pentru că azi
pentru prima oară
te-ai întors cu spatele
şi ai plecat
la fel şi eu
amândoi cu inimile depărtate
şi n-am făcut cinci paşi
ne-am întors
şi ne-am uitat unul după celălalt
şi-am pornit unul spre celălalt
că tot trebuia să contruim poduri
nu pereţi între noi
ţi-am sărutat buzele reci
ce-i drept şi eu le aveam îngheţate
şi ţi-am spus doar că te iubesc
ştiam că ţi-e frig
şi vroiam să fiu o egoistă
dar pentru prima dată
am simţit că
toată carnea mi se cutremură
şi sufletul îmi varsă lacrimi
şi te-am lăsat să pleci
şi te-am privit depărtându-te
şi-am plâns să ştii...
dar mai apoi
mi-au tresărit gândurile
şi apoi numaiştiu.
e un fel de nu-ştiu-ce.