Fericirea

Fericirea este nesiguranţă. Este adrenalină. Când ai impresia că eşti fericit dar obsesia ca o să pierzi.Atunci eşti fericit. Cand ai siguranţa că nu vei pierde fericirea deja dispare. Deja devină viaţa de zi cu zi. Monotonie. Fericire în niciun caz.

Oamenii cred în fericire, cred în ei, în viaţă. Orice om obişnuit pe care l-ai întreba ce şi-ar dori ar spune : sănătate şi fericire.şi bani.

Oamenii vor să devină cineva, să fie deştepţi şi fericiţi.

Poate ca suntem fericiţi atunci când luptăm. Când ajungem să avem ceea ce ne-am dorit suntem în extaz.. Dar fericirea e lupta aceea.

Ne agăţăm de speranţe. Speranţele sunt oricum moarte. Sunt doar alinări ale realităţi. Speranţele sunt vise false şi       dureroase.Atât.

Vrem mereu să ne găsim " sufletul pereche", credem în "iubire" şi în partenerul de viaţă. Dar şi acestea sunt iluzii.

Spunem că partenerul de viaţă ne aduce "fericirea". Greşit.

Acel partener de viaţă ne aduce mai mult tristeţea. Nimeni nu ne oferă fericirea pe tavă.

Oamenii pot decide soarta noastră. Într-o secundă ne trezim distruşi, răniţi şi puşi la pământ de cei pe care îi iubim. Suntem tentaţi să îi numim răi sau să numim asta nedreptate. Greşit.,

A fost allegerea noastră. Ne-am dăruit sufletele şi tot ceea ce ne definea lor. Ei...ne-au rănit. Deci da, e vina noastră.

Lăsăm  oameni în noi. Apoi nu îi mai putem scoate din inimă sau minte.

Îi lăsăm crezând că ne vor face fericiţi... Şi nu o vor face.

Şi de câte nu spunem :"sunt fericit!" ?? De multe ori. Şi chiar credem asta...Dar e doar plăcere...Plăcere şi iubire.

Şi recunosc..Am urlat că sunt fericită. Într-un final am căzut...

Asta este viaţa. Este lupta continuă.

Mi-aş dori să ajung fericită. Ăsta e scopul meu. Asta este slujba mea.

Oamenii ... Mereu mă-ntreb cum pot oamenii să rănească aşa de mult ? cum pot iubi atât de mult ? cum ?!

Dăm vina unii pe alţii pentru ceea ce ni se-ntâmplă. Dar este cam greşit. Este adevărat ne-au rănit. Dar noi le-am permis. Noi le-am dat ocazia să ne distrugă sperând, crezând că nu o vor face...

şi oricum fericirea e doar ceva de neatins. ea constă în marea obsesie de a fi fericit sau de a nu pierde ceea ce ne dă senzaţia de fericire. fericirea e mai degrabă nesiguranţă. dacă dispare nesinguranţa dispare fericirea.

Deci mâine să ne protejăm sufletul de oricine chiar şi de noi...