dacă asta vroiai să ştii că te-am lăsat liber.
mi-am scos din memorie pielea ta în care mă lăsai adesea să mă afund.
mi-am mai scos din minte şi ochii tăi în care mă pierdeam şi singurul drum înapoi spre casa erai tu.
de asemenea nici buzele tale nu mai sunt acolo. acum sunt departe si nu mă vor mai ameţi.
acum însă, sunt geloasă. sunt geloasă pur şi simplu pe tine.te ai mai mult decât te voi avea eu vreodată.
dacă vrei poţi să vii să asculţi pereţii . să asculţi urletele mele lovindu-se de ei.
ştii de câte ori am urlat ? vroiam să pleci de aici, din ziduri, din uşi, din mine.
dar acum, nu mai sunt aici. gata.
am plecat.mi-am luat sufletul şi mergem în continuare prin viaţă.
mergem să căutăm răni noi. pentru că cele vechi înccep să se închidă.
dar să nu crezi că am plecat vreodată de lângă tine. oriunde ai privi, dacă vrei tu, voi fi cu tine.
voi fi lângă tine chiar şi când vei vrea să mă distrugi.
dar nu cumva ai făcut-o?
atâta timp m-am luptat cu părţi din mine.
căci n-am avut destul curaj ...dar te-am iubit cu fricile mele...cu temerile mele cele mai mari.
şi am omorât zeci de *eu* ca să te las să locuieşti aici, în sufletul meu.
şi tot eu le-am înviat.
şi tu m-ai omorât de tot.
m-ai sufocat chiar şi când erai la mii de km distanţă. mă trezeam adesea că nu pot respira...şi ştiam că eşti tu.