mi'au rugitnit şi obrajii de atunci...
şi timpul şi oasele.
mi'a ruginit până şi gatul pe care nu mai alergi tu...
pielea pe care nu'ţi mai aleargă ochii.
nici genele nu'mi mai sunt aşa lungi şi fine...
au rămas toate înţepenite de timp .
închide'mă mai repede..te rog.
mai ruginesc puţin cât mă mai priveşti tu aşa...
ciudat...
dar ce ?
pe tine te'a iertat ?
de ce să te ierte ?
ce, numai eu am greşit ?
m'am privit spărgându'mă ca un pahar.
în oglinzile de pe faţa ta.
şi'acum eşti tu iertat.
mi'ai pus sufletul înncărcat de tine.
pe umerii ăştia goi.
dar ce ?
crezi că am uitat ?
îmi scriu aici cuvintele.
cum îmi spuneai odată "de ce'ţi pierzi timpul?"
care timp ?
că n'am aşa ceva.
nici tu nu ai .
uite, iubire, mâinile mele nu mai ajung la tine.
şi nici iubirea'mbătrânită de atâta amar de vreme.
atâtea vieţi au trecut peste noi.
îmi curge rugină prin vene .
şi ies din capul meu gnduri proaste de care râd în tăcere.
a ruginit şi tăcerea.
atât de mult timp a trecut ?
sau suntem tot tineri ?