am stat aici toată ziua.între 4 pereţi.
numai cafeaua şi ţigările mi s-au alăturat.
m'a lovit tăcerea.
monologul pe care mi l'am ascultat.
şi uneori îmi doream să'mi tacă odată gândurile astea.
îmi strigam adesea să tac.
dar nu tăceam.
eu tot mai mult îmi strigam greşelile.
şi mi le expuneam în faţa ochilor fără pic de remuşcări.
apoi tot singură îmi ştergeam lacrimile.
şi mă alinam cu fum.
vroiam să mă iau de mână cu el.
să plutesc.
să ajung la tine.
Doamne, că iar îmi vorbesc prostii.
iar mă pierd în idei contemplînd asfinţitul.
pleacă şi soarele acum.
urmează altă noapte'n care voi aştepta cuminte.
să vină somnul.
să ma arunce'n altă lume.
în altă eu.
dar oricum mâine o să mă scoată iar de acolo.
de parcă nu ai ştii...
hai te rog..
şi tu m'ai scos de multe ori din mine.
şi m'ai silit să locuiesc în tine.
de unde m'ai aruncat fără milă.
când te'ai plictisit
şi ai deschis uşa altora.
 aşa că spune'mi
cum voi putea eu să mă întorc la mine ?
dar iar mă trezesc în camera mea.
iar am vorbit cu gândurile.
aş vrea să tacă.
 Doamne, ce n'aş da să fie linişte.
să cânte doar muzica.
atât.