eşti iar aici .
în mintea mea.
bineînţeles.
îmi asculţi iar aberaţiile
de care nici nu ai habar, aşa'i?
tâmpitule, de ce mă chinui?
de ce nu mă laşi să te alung liniştită?
de ce mă obligi
să ţip
să te lovesc?
te'aş da cu capu' de pereţii ăştia
poate aşa o să'ţi ies din cap.
de ce nu mă laşi
de ce mă ţii la tine
în palmă cu foţa?
dacă nu mă mai vrei alăuri
de ce mă ţii prizonieră ?
desfă'ţi palmele şi lasă'mă
idiotule.
ce vrei ?
să mă omori de tot. aşa'i?
hai să mai privim o dată împreună acest răsărit
Doamne, că nu mai eu ştiu ce frică'mi'e.
 mi'e frică de tine.
de mine.
mai bine stai aici.
ţine'mă cât vrei.
mă sperie să rămân fără tine
mă sperie să plec în viaţă
şi să fiu a mea.
vom sta tot aici
peste mulţi ani.
privind ce n'am fost când eram tineri.
privind iubirea noastră murind.
ca şi când ar fi existat.
privind sângele nostru transformându'se'n rugină.
şi timpul murind lângă noi.
numai noi am rămas vii
numai inimile noastre mai bat acum
asemeni ceasurilor vechi.
în casa asta nu e niciun ceas.
le'am aruncat pe toate
căci pe amândoi ne'a îngrozit cum fuge timpul.
le'am aruncat când eram tineri.
şi mâinile ne erau încă lungi.
şi oasele nu erau obosite.
acum ne ducem traiul
cu oasele noastre scânţâind.
ni le aşezăm unele lângă altele
să se odihnească împreună.
suntem bătrâni acum.
doar ridurile ne mai amintesc că odată, demult, mă ţineai captivă.

aşa ai vrea?
aşa?
să îmbătrânim împreună ?
să fie totul fără sens?
să aruncăm ceasurile din casă?
lasă'mă..te rog.
lasă'mă să fug.
să mă caut.să mă găsesc.
să'mi repar inima.
s'o fac să bată.
să numere ea timpul.
o să mă'ntorc.
căci în definitiv, nici nu plec.
uitasem că mă ţii în palmele tale ...
pentru totdeauna.