tu ştii că iar îmi omori gândurile?
ştii că iar
mi se preling râuri calde pe obraji?
ştii că iar, pentru a nuştu câta oară îmi blestem zilele
şi inima.
şi tot.
al dracului să fii tu !
că tu m'ai silit să'nvăţ iubire.
mă dobori.
tu şi firea ta.
şi modul tău haotic şi distrugător de a iubi.
de'ai ştii că stau şi privesc pereţii plini de tine cu orele...
sunt plini de tine.
iubire, şi eu ca ei.
am înebunit.
blestemat să fii tu.
că eu mi'am săvârşit blestemul.
acum pot să plec ?
oricum, de vorbit, vorbe mai sunt putine
am întrebat pereţii ce să fac
nu mi'au răspuns.
mi'am întins braţele către mine
nu m'am găsit
am întins braţele către cer
nici el nu mai era acolo.
apoi cuvintele s'au oprit.
gândurile mele au tăcut.
au ascultat şi ele alături de urechi muzica.
atât îmi curgea prin vene.
apoi mi s'a făcut dor.
nenorocită clipă.
a fost O CLIPĂ.
o eternitate de secunde legate între ele doar de durere.
am simţit atâta durere .
atâta dor.
atâta gol în pieptul ăsta plin de vene şi de sânge.
şi atunci, în eternitatea aia, am simţit murind totul.
numai eu rămâneam veşnic vie.
n'a fost nevoie decât de o clipă.
să pot simţi din nou fiorii .
să pot să'ţi simt din nou carnea lângă a mea.
sângele tău alunecându'mi prin vene.
 mirosul tău alergându'mi prin cap.
mâna ta mângâindu'mi inima.
totul.
totul .
şi nimic.
nimic.
blestematule
că şi eu mai blestemată sunt.