te'am aşteptat până când am simţit că'mi
orbesc ochii de atâta aşteptare şi atâta plans.
apoi am pornit în căutarea ta
te'am căutat până mi'au obosit genunchii.
şi au urlat de durere.
atunci ai venit tu
şi mi'ai spus să lupt pentru tine
de ce atunci ?
de ce când sunt mai obosită vii şi'mi ceri să lupt?
tu ce'ai făcut?
tu ai luptat?
m'ai salvat vreodată
de la moartea care mă învăluia?
de la lacrimile care m'au orbit
şi m'au secat ?
m'ai salvat de la aşteptarea aia agonizantă...?
nemernicule.
aşa crezi tu că mă protejezi?
ai uitat să mă ţii în palme
şi să nu'mi dai drumul.
m'ai rătăcit de ele.
idiotule,
aşa crezi tu că vom trăi până la adânci bătrâneţi ?
nu vezi că's mai bătrână acum ?
îmi tremura genunchii şi mâinile
şi oasele'mi sunt obosite
îmi tremură vocea şi ochii lăcrimează mereu...
poate aşa s'au obişnuit...
mi'ai dat o mie demotive
să te urăsc
şi totuşi, am avut unul ca să te iubesc
să te aştept
să te caut...
visele noastre
visele mele mai degrabă
le'am văzut cum se prăuşeau.
şi tu nu erai aici să le opreşti.
blestematule,
că tare mult aş vrea să pot să'ţi sar în braţe
să te dărâm pe iarbă
să te sărut minute'n şir.
sunt bătrână...nu pot sării, nu te mai pt dărâma...
nu mai ştiu să te sărut.